Citibila
Cărți iubite,  Non-ficțiune

Acid hialuronic pentru suflet | Manualul femeii de succes, Andra Olărean

Am fost rugată să scriu un articol despre cum să începem să citim, cum să stăm motivați și, eventual, ceva exemple de cărți cu care să începem. Asta m-a flatat puțin, pentru că sunt la început cu scrierile pe blog, dar vă mulțumesc pentru încredere și încurajări. 

Nu ăsta este articolul respectiv, dar vine luni. M-am gândit ca, înainte să îl postez pe acela, să vă relatez, cât de scurt posibil (greu, știu), parcursul meu în aventura lecturii.

Pe scurt, am început să scriu și să citesc la 5 ani. Mama este învățătoare, iar eu am avut atât norocul, cât și ghinionul ăsta. Ziua mea este la începutul verii și am amintiri vage, din vara când împlinisem 5 ani, cu mine, stând la masă, exersând bastonașe și toate cele. Ideea e că prin iarnă, deja citeam bine. Am primit de la o prietenă mai mare decât mine, Diana, prima mea culegere de basme de Hans Christian Andersen și a fost dragoste la prima vedere, mai ales că avea și ilustrații. Mica Sirenă a fost prima mea lectură mare.

Principala ocupație în timpul liber

Anii au trecut, și cu puțină motivație din partea celor mari am reușit să rămân pasionată de lectură și efectiv asta era principala mea ocupație în timpul liber. Verile le petreceam la țară, unde nu prea erau copii de vârsta mea, de fapt, nu prea erau fete. Așa că tot ce făceam era să citesc și să fac fișe de lectură. 

Mai trebuie să menționez că am citit absolut toate operele pentru programa școlară? Mă gândeam eu. Totuși am citit destul de puțin de pe la 16 ani. Foarte puțin, că stau acum și mă gândesc… A trecut și bacul, admiterea la facultate, am decis ce am de gând să fac cu viața mea și drumurile m-au prins prin alte țări, la studii. Copleșită de schimbări, noua limbă, serviciu și celelalte, aici se cam întrerupe experiența culturală.

Cum m-am reapucat de citit?

Vara trecută am realizat încă o dată cât de mult trebuie să mă iubesc pe mine, cât de important e să nu țin cont de părerile nimănui și, mai ales, cât de esențial este să mă bazez numai pe mine.

Mă aflam așadar într-un charter spre o insulă undeva între Europa și Africa. Înainte să plec din România, am cumpărat disperată câteva cărți de dezvoltare personală (nu eram prea ok), printre care și Manualul femeii de succes de Andra Olărean. Mi-o recomandase o prietenă și am zis why not? Deci, în avion, da? Eram epuizată, nu știu dacă psihic sau din cauza dogorelii din România de la vremea aceea, dar aveam nevoie de un refugiu. 

În articolul despre cărțile cărora le-am dat cinci stele în 2019, vă povesteam despre cartea aceasta că nu este o capodoperă și spun asta fără să fiu critică- nu mă înțelegeți greșit. Drept dovadă i-am dat cinci stele doar pentru că am citit-o în cel mai potrivit moment și pentru că simt că mi-a schimbat viața, când aveam cea mai mare nevoie de refugiu și de un boost de energie. Cinci ore a durat zborul. Citisem deja o treime din carte și deja ignoram ce era în jur. Nu vă zic ca un nene uitase să își ia pastilele de inimă pe care le pusese în bagajul de cală și era să se ducă în avion.. și eu tot cu nasul în carte eram. 

Am ajuns la destinație, cum s-ar spune in the middle of nowhere. Am stat 8 zile și au fost de-ajuns. În primele trei zile am stat doar la piscina de la hotel, la soare și am citit, deși erau multe altele de făcut. Mă refer la activități. Revenind la carte, nu m-am focusat pe paginile legate de relațiile de dragoste, ci pe cele legate de productivitate, despre cum să te iubești, cum să te simți bine în pielea ta, cum să ai grija de corp, modalități de limpezire a gândurilor și tot așa. 

Ideea e că îmi dădeam seama încă o dată că trebuie să am grijă de mine și să mă iubesc. Poate v-am plictisit cu expresia asta, dar o să continui să o folosesc și să o gândesc mereu. Nu îndemn pe nimeni să fie egoist la modul acela grosolan sau arogant. Iată cum gândesc eu: dacă mie nu îmi este suficient de bine, dacă eu nu sunt prezentă în viața celor de lângă mine în cea mai bună variantă a mea, nici lor nu le va fi. Imaginează-ți o femeie sau chiar un bărbat, continuu stresat/ă, nemulțumit/ă, care nu își face timp pentru el/ea, care are un mod de gândire nesănătos, venind acasă la familie. Cum îl va percepe partenerul sau copiii? Nu mai pomenim de cei din jur care oricum tind să judece mai repede.. Uite de asta pun accent pe iubirea de sine, în toate formele ei. Cu asta am rămas eu după ce am citit cartea asta. 

Repet, nu vei citi lucruri pe care să nu le știi deja dar, ca și în cazul meu, dacă o citești când moralul atârnă de un fir de ață, o vei percepe la fel: ca pe acidul hialuronic.
Știi efectul lui: aplicat pe pielea puțin umedă, are efect imediat. Iar dacă faci din asta o rutină, rezultatele nu vor înceta să apară. Recomand cartea dacă nu ești încă un fan al cărților de dezvoltare personală, dar ai vrea să citești ceva care să te motiveze. E un început potrivit și, oricum, o lectură foarte ușoară. 

Mă întorc la citit, în general. Din august până în decembrie am citit în jur de 20 de cărți și sunt puține zilele când nu reușesc să citesc. Așa am ajuns să mă alătur pe instagram și tot așa am decis să încep și acest blog. 

Concluzia? Cititul poate fi benefic în multe moduri, în funcție de nevoi. Nu îmi e rușine să recunosc că, pe lângă relaxare și informațiile noi, pentru mine a devenit o terapie. Mă simt excelent, dar sunt zile când mă mai gândesc la nemurirea sufletului. (Iar dacă tu ești o eroina, o Xena a zilelor noastre, mă bucur pentru tine. Mie nu îmi iese mereu.) Atunci pun pâna pe o carte si ferestra vieții mele se curăță. V-am povestit aici despre fereastră.

Revin luni. Weekend frumos! 

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: