Citibila
Cărți iubite

#lunacitibila| Ce am citit in Februarie și un Giveaway

Au trecut deja două luni din 2020. Timpul trece foarte repede. Nici măcar nu e o noutate. Deși a fost o lună relativ aglomerată, mai ales pe final, am reușit să mă țin de goalul meu, adică să citesc patru cărți, dintre care una să fie de dezvoltare personală. Recunosc că, pe una dintre ele, am început-o cu ceva timp în urmă. 


Alchimisul, Paulo Coelho

Am reușit să citesc o carte pe care am pus ochii încă din vremea adolescenței, Alchimistul de Paulo Coelho. Am așteptat ani mulți până să pun mâna pe ea, și asta nu intenționat, dar mă bucur că a fost așa. Cartea aceasta pare și poate că și este, depinde de cine o citește, o filosofie de viață. În scrierea ei, aparent simplă, această capodoperă poartă un mesaj atât de prețios: ascultă-ți inima și urmează-ți visul. Personal, mă duce mult cu gandul la legile atracției, în care eu tind să cred; anume că, dacă îți propui să reușești ceva, ține doar de tine dacă asta se va întâmpla sau nu, pe principiul, dacă nu se duce Mohamed la munte, vine muntele la Mohamed. Cred că oricine ar trebui să citească cartea asta cu ochii deschiși, la un momentdat în viață. Eu aș reciti-o la 5-10 ani; este o comoară! Un citat (dintre cele multe) pe care l-am reținut este: “Oricine ai fi și orice ai face, când dorești ceva cu adevărat, vrei pentru că această dorință s-a născut în sufletul Universului. Este misiunea ta pe Pământ. (..) și când tu vrei ceva cu adevărat, tot Universul conspiră la realizarea dorinței tale.”


Eleanor Oliphant se simte excelent, Gail Honeyman

A doua carte citiă de mine în februarie este Eleanor Oliphant se simte excelent, în varianta norvegiană. Am scris mai multe despre ea aici , așa că nu o să mă lungesc. Pentru că mi-a plăcut atât de mult, am decis să o ofer printr-un giveaway pe care îl găsești activ la mine pe pagina până pe 21 martie. Cartea prezintă povestea lui Eleanor, o femeie de 29-30 de ani, atipică vremurilor noastre, cu o viață aparent monotonă, în spatele căreia se ascund suferințe cauzate de intamplări din copilărie. Deși cu o poveste tristă, cartea vine la pachet cu mult umor, un personaj principal încadrat într-o cu totul altă tipologie decât cel des întâlnit, deloc plictisitoare. Pentru mine a fost o lectura extrem de plăcută; m-am relaxat într-un weekend și, recunosc, am plâns la final. M-a durut realitatea că suntem rezultatul copilăriei noastre, care uneori nu e cea mai fericită. O recomand, o recomand!  


Tatutatorul de la Auschwitz, Heather Morris


Din păcate, eu nu m-am putut conecta cu cartea asta. Am citit-o în două zile, cu greu. Nu am vrut să nu o termin, pentru că atât de mult a fost lăudată încât mă gândeam ca e ceva în neregulă cu mine. Povestea de la baza ei, a lui Lale și soției lui, modul în care s-au cunoscut, cât de cumplit au trăit anii aceia în lagăr, povestea lui Lale ca tatuator.. totul este desigur, extrem de trist, impresionant și greu de imaginat. Tocmai pentru că este atât de greu de imaginat, este și mai greu de reprodus. Din păcate modul de scriere nu a fost pentru mine, am simțit că mă plicitsesc, că propozițiile și frazele sunt incomplete, seci, nu mi-au plăcut descrierile sau modul de exprimare a sentimentelor personajelor. Poate că greșesc, dar povestea asta trebuia scrisă ori de altcineva, ori într-un alt mod. Recomand cartea, doar pentru povestea din spatele ei, dar nu pentru modul în care e scrisă. E foarte slabă. Dacă era doar o carte de ficțiune ușoară, plăcută, de citit pe budă, cum a spus una dintre voi o dată, îmi plăcea mai mult decât aceasta. 


Cele cinci limbaje ale iubirii pentru adolescenți, Gary Chapman


După vreo două luni am reușit să o termin- cartea de dezvolatare personală de luna aceasta.Ar trebui să mă lungesc foarte mult ca să pot să explic exact ce, cum și de ce mi-a plăcut, dar am scris recent o postare cu ceva mai multe detalii pe care o găsești aici. Concluzia este că dacă ai în jurul tău un frate, nepot, prieten, copilul unui prieteni și mai ales, copilul tău, trebuie să pui mâna pe carte acesta. Eu nu dau sfaturi, nici măcar nu sunt părinte, dar sunt o soră foarte implicată în creșterea fratelui ei și cartea asta m-a ajutat să îmi amintesc cum să îl iubesc, deși aveam și avem o relație deosebită, mereu e loc de mai bine. 
Ca întotdeauna, te invit să îmi scrii într-un comentariu gândurile tale și nu uita că mă poți găsi foarte ușor pe Instagram @citibila. Săptamană ușoară!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: