Citibila
Ficțiune

La sud de graniță, la vest de soare, Haruki Murakami | Recenzie

Timp de citire: 5 minute

Pentru citiorii neinițiați în lumea literară a lui Haruki Murakami, La sud de graniță, la vest de soare este cartea perfectă de început. La finalul lecturii, am plasat cu ușurință cartea în lista mea de scrieri realiste preferate.

Cine este Haruki Murakami 

Haruki Murakami (12 ianuarie 1949- ) este un cunoscut autor japonez contemporan ale cărui cărți se află în listele de bestselleruri traduse în peste 50 de limbi. Am citit că, deși este foarte apreciat ca autor, unii îi critică scrierile ca fiind “nejaponeze”. În cărțile lui Haruki Murakami se nareaza la persoana I, acest aspect fiind simbol al literaturii japoneze, iar de la @irina.citeste am aflat că Murakmi scrie atât cărți realiste, dar și cărți cu elemente de realism magic sau fantastice. Totodată, am mai aflat că scrierile lui au elemente muzicale, îndeosebi de jazz, aspect care mi s-a confirmat în urma acestei prime lecturi. Înainte să citești restul articolului, pune pe play melodia asta după care a fost și ales titlul cărții. 

Cum am ajuns să citesc cartea

Îmi dorisem foarte mult să fac cunoștință cu Murakami și să citesc ceva care chiar să îmi placă. Așa cum menționam mai sus, am aflat că unele dintre scrierile lui au elemente fantastice și încă nu știu dacă m-aș împăca cu aspectul acesta. Video-ul Irinei a fost cel care m-a ajutat să îmi dau seama cu ce să încep și așa am decis că, după această carte, voi mai vrea să citesc și Iubita mea, Sputnik, dar și Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj.

Despre ce este vorba în La sud de graniță, la vest de soare

Romanul prezintă povestea lui Hajime, un bărbat care are două cluburi de jazz și căruia viața îi oferă șansa să se reîntâlnească cu o veche prietenă pe care a iubit-o în adolescența timpurie. Haruki Murakami relatează întâmplările într-o ordine cât se poate de cronologică, începând povestea încă de când Hajime era un adolescent singur la părinți, complexat de acest ultim fapt, și care avea o singură prietenă, pe Shimamoto, de care ulterior se și îndrăgostește. Cursul vieții face ca cei doi prieteni să își spună Adio pentru mulți ani, dându-le ocazia să stea unul în fața altuia abia după 25 de ani. 

Evident că în perioada în care cei doi prieteni nu au avut niciun fel de legătură, autorul va relata modul în care Hajime a trăit, pe cine a iubit, pe cine a dezamăgit, ce a studiat, care îi sunt frământările, regretele și dorințele. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la La sud de graniță, la vest de soare a fost tocmai acest aspect: faptul că scrierea a fost atât de realistă, de verosimilă. Viața și-a urmat cursul, fiind una cât se poate de normală, exact ca a ta și a mea, plasându-l pe Hajime pe scena vieții în cele mai naturale forme ale ei.   

Personajele și stilul de scriere

Impresia generală pe care mi-am făcut-o atât pe parcursul lecturii, cât și la finalul acesteia a fost aceea că La sud de graniță, la vest de soare este genul de carte pe care o începi vineri seara alături de băutura ta preferată și de care te desparți abia în zori. Personal am avut impresia că am stat de vorbă cu un vechi prieten pe care nu îl mai văzusem de mult timp și care acum mi se destăinuia precum o carte deschisă. Hajime a devenit categoric unul dintre personajele mele preferate și cu care am rezonat și empatizat cel mai mult. 

Despre restul personajelor aș avea multe de spus, mai ales despre femeile din viața lui Hajime, dar nu o să reușesc să nu dau spoilere, așa că te las să te bucuri de lectură și apoi putem povesti. 

Spuneam mai sus că Murakami narează la persoana I, iar asta, cred eu, îl face pe cititor să se atașeze și mai mult de carte. Mi-a fost atât de greu să las cartea din mână, iar de fiecare dată când mă întorceam la ea aveam în minte asta: “Așa, ce spuneai? Unde am rămas?”

Mi-au plăcut foarte mult elementele muzicale de jazz, eu fiind o mare iubitoare a muzicii. Am ascultat jazz pe tot parcursul lecturii, iar experiența a fost pur și simplu magică. Așa cum spuneam mai devreme, jumătate din titlul cărții este același cu titlul unei celebre melodii ale lui Nat King Cole și iată și explicația lui: 

Ai auzit vreodată de boala numită isteria siberiană? a întrebat ea. 

-Nu. 

-Am citit undeva despre ea cu multă vreme în urmă, cred că în anii de gimnaziu. Să mor dacă-mi aduc aminte în ce carte am citit. Oricum, afectează ţăranii din Siberia. Încearcă să-ți imaginezi. Eşti ţăran și locuieşti singur în pustietatea siberiană. În fiecare zi ari câmpul și în fața ochilor nu vezi altceva decât întinderi de pământ. La nord, orizontul, la est, orizontul, la sud, orizontul și la vest cam același lucru. Nimic altceva. În fiecare dimineață, când răsare soarele, te duci să muncești pe câmp. Când ajunge soarele deasupra capului tău, faci pauză de masă. Când apune soarele, te duci acasă și  te culci.

-Pare o viaţă cu totul deosebită de cea a unuia care are un bar in Aoyama. 

-Cam așa ceva, a zis ea, zâmbind. Și-a înclinat puțin capul. Total diferită, şi ei trăiesc aşa an de an.

(…)

-Și într-o bună zi moare ceva din interiorul tău. .

Au fost multe aspecte care mi-au plăcut la scriere și la povestea în sine, iar un altul este chiar finalul care nu este deloc unul previzibil. Cu riscul de a mă repeta, povestea lui Hajime este una cât se poate de asemănătoare cu a unui oricare alt bărbat îndrăgostit, iar asta mă face să respect tare mult alegerea autorului de a păstra aspectul regular, chiar banal de normal, până la finalul cărții. Dacă citești cartea, vei înțelege la ce mă refer.

Cui recomand La sud de graniță, la vest de soare

Dacă ești ca și mine, un cititor neînițiat în lumea lui Murakami și un iubitor de lecturi fluide și realiste, La sud de graniță, la vest de soare este categoric scrierea cu care să începi. Ori dacă ești în căutare de un roman de care să te lipești câteva ore, așa cum ai sta la reîntâlnirea cu un prieten vechi care are atât de multe să îți povestească, aceasta este o carte potrivită. În plus, elementele de jazz vechi nu au cum să nu te transpună în lumea conturată de autor. Uite aici un playlist pe care eu l-am ascultat cât am citit cartea. Nu ai cum să nu îl iubești pe Nat King Cole. 

Alte cărți scrise de Haruki Murakami

  • În noapte
  • 1Q84. Vol. I, II, III
  • În căutarea oii fantastice
  • Underground. Atentatul de la Tokio și spiritul japonez
  • Uciderea Comandorului. Volumul I. O idee își face apariția
  • Uciderea Comandorului. Volumul II. Metafora se schimbă
  • Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj
  • Pur și simplu despre muzică
  • Bărbaţi fără femei
  • Meseria de romancier
  • Elefantul a dispărut
  • Ascultă cum cântă vântul • Pinball, 1973
  • Salcia oarbă, fata adormită
  • Iubita mea, Sputnik
  • Cronica păsării-arc
  • După cutremur
  • Kafka pe malul mării
  • Dans dans dans
  • La capătul lumii și în țara aspră a minunilor
  • Pădurea norvegiană
  • Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă

Concluzie

În concluzie, prima mea experiență cu o carte scrisă de Haruki Murakami este mai mult decât un succes. A fost o lectură tare plăcută, captivantă, fluidă și realistă, iar muzica a făcut ca momentul lecturii în sine să fie magic. Aș numi acest roman ca fiind unul de dragoste, dar dacă mă gândesc mai bine mi s-a părut mai mult un roman al dezvoltării, al modului în care un bărbat se maturizează având constant însămânțat în memorie amintirea primei iubiri, un fel de bildungsroman. Categoric voi mai citi alte cărți de-ale lui Murakami. 

Poți achiziționa cartea de pe site-ul Cartepedia.ro .

Acest exemplar mi-a fost trimis de Cartepedia cu care nu am niciun acord cu privire la modul în care îmi expun părerea despre carte și cărora le mulțumesc încă o dată pentru carte. 

Pe mine mă găsești pe Instagram @citibila unde sunt activă zilnic și unde te aștept să vorbim despre cărți. Dacă vrei să îmi scrii poți să îmi trimiți un e-mail la contact.citibila@gmail.com .

Pe data viitoare!

7 Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: