Cum am invățat limba norvegiană | Ce poți învăța singur

M-am mutat în Norvegia acum aproximativ 5 ani. Scopul meu a fost să întru la facultate, să învăț limba și, eventual, să mă stabilesc aici pentru o perioada, cel puțin. Făcut, făcut, făcut. 

Norvegienii sunt foarte buni vorbitori de limba engleză și nu îmi făceam griji în privința integrării mele aici. Momentul în care eu am aflat că, pentru a termina studiile de licență aici, va trebui să învăț limba, a fost chiar momentul în care am aplicat. Nu știu ce a fost în capul meu. Presupun ca la 19-20 de ani suferim cu toții de o doza de teribilism, că altfel nu știu cum să numesc asta. Îmi imaginam că pot să fac orice și că, a învăța limba asta va fi floare la ureche. Dacă în celelalte țări în care am aplicat, studiile de licență se făceau în engleză, aici nu este așa. 

Adevărul e că mereu am avut o "înclinație" către limbile străine și mi-a plăcut să învăț ceva nou în privința asta. Uneori mă gândesc că trebuia să dau la litere. În prezent vorbesc fluent româna, engleza, norvegiana și mă descurc binișor în suedeză, spaniolă și franceză. În fine. 
Spre norocul meu, am făcut parte din penultima generație de studenți internaționali care au beneficiat de cursuri gratuite, intensive, pe parcursul a nouă luni, de limba norvegiană. Dar mai ales, am avut o profesoară dedicată. 

Cât a durat?

Limba norvegiană are două limbi scrise: bokmål și nynorsk. Eu am învățat-o pe prima, pentru că pe asta se bazează și dialectul pe care îl vorbesc. Cursurile intensive au durat aproximativ 9 luni și s-au desfășurat 3-4 zile pe săptămână a cate 4-6 ore pe zi. Așa decurs, practic, primul meu an la facultate. După aceste 9 luni a venit "greul", asta pentru că a trebuit să mă pregătesc și emoțional pentru ceea ce urma: bachelor în limba asta, deci limba academică, deci mult mai mult efort din partea mea. Așa că răspunsul meu este că încă învăț. Zi de zi aud câte un cuvânt nou ori o expresie pe care nu am folosit-o niciodată. Bazele s-au pus în acele 9 luni, adică regulile ce țin de gramatică, formarea cuvintelor, analiza lor gramaticală și dialectul, dar fiecare zi mă îmbogățește cu un cuvânt nou. 

Ce a fost cel mai ușor? 

Cea mai ușoară mi s-a părut gramatica.Regulile sunt clare, simple și puține zic eu, comparativ cu regulile noastre sau ale limbilor latine, în general. Forma verbelor pe care le conjugi nu prea se schimbă de la o persoană la alta, fie singular sau plural. Verbul a fi se conjugă așa: jeg er, du er, hun/han er, vi er, dere er, de er. Vedeți? Simplu. 

Ce a fost cel mai greu?

Cel mai greu mi s-a părut procesul de învățare a intonației. Limba mi se pare destul de muzicală și chiar mi-o amintesc pe profesoara noastra, Jorunn, când gesticula în timp ce vorbea, așa cum o făcea profesoara de muzică, când bătea măsura. Mi-e greu să explic, poate vă arăt. Ce mi s-a mai părut dificil, a fost să deprind accentul și dialectul și să înțeleg și alte dialecte. Asta cere exercițiu, ore de ascultat radio, TV și desigur interacțiune. Asta ajuta cel mai mult. Un alt lucru cu care mi se pare că se confruntă străinii, nu a fost cazul meu, este acela de a îndrăzni să vorbești, chiar și cu greșeli, să rogi să fii corectat și să încerci mai mult data viitoare. Norvegienii pot schimba foarte repede la engleză dacă tu nu știi și mai ales dacă nu vrei, dar bucuria lor este de nedescris când tu le spui să îți vorbească pe limba lor, în ritmul tău. 

Ce și cum poți învăța singur?

Dacă prezintă interes, poți învăța multe dintre lucruri și singur. Regulile gramaticii, fonetica, conjugarea verbelor, așezarea cuvintelor în propoziții, dar și unele cuvinte. Pentru asta sunt o grămadă de tutoriale pe youtube, cursuri pe udemy, duolingo și cred că și altele. După părerea mea, nu poți învăța singur să vorbești fluent, ci doar cu ajutorul unui profesor sau al unui prieten viking, asta pentru că necesită mult "listening" *(ca la cursurile de Cambridge) și foarte mult exercițiu, dar nu spun că este imposibil. :) Am și acum în telefon înregistrările cu mine citind lecțiile de zi pe care le trimiteam profesoarei pe e-mail, ca ea să îmi corecteze pronunția a doua zi. 

Cu care alte limbi se asemănă?

Limba norvegiană este o limbă germanică și din experiența mea, se aseamănă puțin cu suedeza, și mai mult, în scris, cu daneza. Am avut materii unde am avut profesori suedezi și cărți în norvegiană sau profesori norvegienii, dar unele cărți în daneză. Limba daneză, scrisă, este extrem de asemănătoare cu bokmål. La serviciu, am lucrat foarte mult cu suedezi și ne-a fost foarte ușor să ne înțelegem. 
Nu aș vrea să mă lungesc. Acestea sunt primele impresii, în mare. Dacă o să mai doriți detalii, o să vă mai povestesc. 

Voi ce limbi cunoașteți sau ce v-ar plăcea să învățați?