Biblioteca de la miezul nopții, Matt Haig ｜ Recenzie ｜ Noutăți de la Editura Nemira

Așa cum ți-am mai spus în repetate rânduri, la mine rar vezi noutăți în materie de lectură. O dată pentru ca țin să citesc cărți în limba română, din motivele pe care le-am mai precizat în trecut, dar și pentru că durează câteva săptămâni până ce noutățile ajung la mine. Adicătelea, vezi la mine o carte, după ce a pozat-o tot instagramul. Așa și cu cartea asta.

Le mulțumesc celor de la Editura Nemira pentru ea. Am citit-o cu drag într-o perioadă aglomerată din princina mutatului și, deși aș fi putut să termin cartea mai repejor, m-am întins cu ea pe aproximativ două săptămâni.

Despre carte

Biblioteca de la miezul nopții de Matt Haig a apărut la noi la Editura Nemira pe 1 octombrie, deci este încă destul de nouă. Cei de la Nemira mai au traduse încă trei dintre cărțile autorului.

Deși nu este neapărat în zona mea de confort, în materie de lectură, cartea m-a surprins în mod plăcut și chiar mi-a solicitat puțin neuronii. Nu ca să fac fizică cuantică, ci ca să reflectez puțin asupra vieții. Recunosc chiar că, la un moment dat, nu am vrut să mai continui lectura pentru că durea, ca să folosesc un termen mai dramatic.

Povestea o are în centru pe Nora Seed, o tânără care a adunat destule frustrări și neîmpliniri, căreia i-a murit tatăl, pisica, nu are o relație prea bună cu fratele ei și a anulat propria nuntă cu puțin timp înainte ca aceasta să aibă loc. Nora este neîmplinită din punct de vedere profesional, ajungând să renunțe la visul de a cânta sau de a înnota din varii motive, pentru ca în prezent să aibă o viață mai mult decât monotonă (în viziunea ei) unde simte că nimeni nu ar avea nevoie de ea. După ce îi moare pisica, Nora se simte și mai singură și își confirmă sieși că nu este suficient de responsabilă și decide să își ia viața.

Recunosc că, pe alocuri, până în acest punct al cărții nu eram foarte impresionată. Mi-am zis că este un roman clișeic, pur comercial, mult prea modern pentru gustul meu. Aici începe partea interesantă. În momentul în care acesta încearcă să se sinucidă, i se oferă o a doua șansă la viața, Nora ajungând tocmai la Biblioteca de la miezul nopții (pentru că ea atunci își lua viața), acolo unde se găsea o infinitate de cărți care cuprindeau o infinitate de vieți pe care Nora ar fi putut să le traiască. Ajunge, așadar, ca, ajutată de doamna Elm, bibliotecara, să încerce mai multe vieți. Prima carte deschisă este Cartea Regretelor, cea care cuprindea toate frustrarile și nemulțumirile Norei adunate de-a lungul vieții ei originale. De aici nu îți mai spun. :D

Trebuie să menționez că lumea în care se desfășoară acțiunea este cât se poate de apropiată de realitate, la fel și personajele. Acestea duc vieți pe care oricare dintre noi le-ar putea duce și au trăiri la fel ca și ale noastre.

Tocmai de aceea mi-a plăcut această carte. Ea are ca tema principală, în viziunea mea, alegerile și asumarea lor și aici intră în scenă, doamnelor și domnilor, filosoful mediocru din mine.

Știi cum decurg zilele noastre. Ducem vieți monotone, cei mai mulți dintre noi. Eu recunosc că sunt fană a rutinei și nu mă plâng. Dar. Există un dar.

Câți dintre noi nu avem regrete?

De ce am urmat școala X și nu pe Y, de ce am ales jobul cutare și nu pe cealălalt, cum era dacă îți ascultai instinctul teribilist la 19 ani și îți urmai cel mai mare vis, ori cum era dacă nu făceai tâmpenia care te-a costat pierderea prietenilor și a familiei? În plus, cum ar fi fost viața apropiaților tăi dacă alegerile tale erau altele? Și nu este vorba, desigur, doar despre alegerile cu impact major, ci și cele ”minore”, ale căror importanță greu o remarcam pe moment.. acele decizii care, pe termen lung, vor avea consecințe asupra ta, cum ar fi: ce mănânci zilnic, în ce stare te trezești dimineața, care este calitatea somnului, ce gândești despre vecinul, câtă activitate fizică faci, ce alegi să faci în timpul liber și lista continuă la infinit. Deciziile ne sunt influnețate de diferiți factori, iar iubirea sau lipsa ei este unul dintre ei, indiferent că acesta vine (sau nu) de la părinți, de la prieteni, frați, surori sau de la sine.

Recunosc că pentru mine cartea acesta nu a fost de 5 stele, dar mi-a plăcut cum a fost scrisă, modul de abordare, tonul filosofic, dar și aceasta temă a posibilităților. Mi-am amintit de Minus Infinit , carte a unui autor român în care se abordează trecerea de la viață la moarte. Deși cartea lui Matt Haig mi-a plăcut mult mai mult.

Pe mine mă găsești pe Instagram @citibila unde sunt activă zilnic și unde te astept să vorbim despre cărți. Pe data viitoare!