Stephen King, Mobilul - Recenzia unui roman Sci-Fi care merită citit

Omul a ajuns să domine planeta prin două trăsături esențiale: una dintre ele este inteligența. Cealaltă a fost predispoziția absolută de a ucide pe oricine și orice îi stă în cale.

Ce ți-e și cu publicitatea asta, dom'le! Instagramul a făcut ca eu, în calitate de simplă cititoare, să fug de Stephen King. De la OMG, nu am putut dormi x zile după ce am citit Y carte sau WOW this is really scarry șamd am ajuns să citesc pentru prima dată o carte de acest autor și să nu mi se pară chiar de speriat. Ba chiar cred că mi-am deschis apetitul pentru cărțile lui King. :)

Ce-i drept, am vazut filmele IT și The Green Mile. După ce am văzut IT știam că niciodată în viața mea nu aș putea citi cartea sau orice altceva scris de autorul Stephen King. Pe de altă parte, The Green Mile a fost unul dintre cele mai bune și iubite filme văzute de mine și tare rău îmi pare că nu am citit cartea întâi.

Revenind la carte, Mobilul mi-a plăcut foarte, foarte mult. Fiind genul de carte care nu se află musai în zona mea de confort, am fost nespus de surprinsă să fiu atât de cucerită de o carte Sci-Fi, fantasy, puțin horror.

Despre ce este Mobilul

Apărut in 2006 sub numele original Cell, Mobilul se găsește la noi la Editura Nemira și este un roman apocaliptic în care telefoanele mobile se transformă în arma cea mai de temut, abordând sfârșitul lumii în context tehnofob. Pe scurt, povestea urmărește parcursul lui Clay în căutarea disperată a fiului său în încercarea de a-l salva. Un Semnal misterios transmis la un moment dat oamneilor care se află într-o convorbire telefonică îi face să o ia razna, să înceapă să îi atace pe cei din jur și chiar să se sinucidă. Clay și un mic grup de prieteni fac, din fericire, parte din categoria de nebuni pentru că nu au sau nu folosesc un telefon mobil și, deci, nu pot fi manipulați.

În acest haos complet Clay reușește să plănuiască modul în care își va căuta fiul alături de tovarășii lui de aventură, Tom McCourt și adolescenta Alice. Cei trei realizează destul de repede că oamenii normali se pot deplasa doar noaptea, fiindcă ziua le aparține "teledemenților". Acțiunea se desfășoară în ritm alert, dar în ordine logică și cronologică și este, așadar, ușor de urmărit. Nu cred că mai trebuie să menționez că suspansul nu lipsește, aspect care mie mi-a plăcut.

Personajul meu preferat a fost Jordan, un adolsecent pasionat de tehnologie și foarte inteligent, care reușește să vină cu tot felul de teorii care îl vor pune pe cititor să își pună o serie de întrebări.

Cred că dialogul a fost modul meu de expunere preferat. De ce îți spun asta? Ei bine, am urmărit firul conversațiilor foarte atent și mi-am pus întrebări, întrebări despre cine suntem noi, cum evoluează tehnologia și unde se va ajunge, care este partea dark a acesteia, cât de tare ne poate manipula?

Mă gândesc pur și simplu: petrec cam 3 ore pe telefon zilnic (nu, nu sunt mândră de asta și încerc să reduc timpul acesta), daaar ce mă sperie este: cât de nociv este aparatul acesta și dacă într-o zi îmi va face mai mult rău decât bine? Nu se întâmplă asta deja? Eu exagerez puțin acum, dar acestea sunt întrebările pe care mi le-am pus citind cartea.

Dacă este ceva ce nu m-a dat pe spate, ar fi finalul. Cred că doream ceva mai mult, dar nu știu care sunt motivele pentru care autorul a ales această încheiere pentru Mobilul.

Cine ar trebui să citească cartea?

Îndrăznesc să recomand cartea oricui, începând chiar cu adolescenți de 16 ani. Văd cartea potrivită pentru sezonul rece, pentru oricine care nu l-a citit pe King și ar vrea să îl descopere (asta am fost eu), pentru oricine este în căutare de un thriller sci-fi de actualitate și plin de suspans. Promit că o să poți dormi la noapte, dar nu promit că nu o să te pună pe gânduri.

Poate îmi fac curaj să văd și filmul.

Pe mine mă găsești pe Instagram @citibila unde sunt activă zilnic și unde te astept să vorbim despre cărți. Pe data viitoare!