Fetița pe care au lăsat-o în urmă, Roxanne Veletzos | despre istoria pe care nu o înveți la școală
Nu știu cum de nu m-am apropiat mai repede de cartea asta! O aveam în bibliotecă de când cu marele pachet de cărți de acasă și, deși știam cam care este tema ei, mă așteptam la o altă carte despre antisemitism, despre război și experiențe din perioada aceea. Faptul că acțiunea se desfășoară în România mi-a atras atenția, în primul rând. Nu mă așteptam la o carte atât de bună.
Despre carte
Fetița pe care au lăsat-o în urmă a apărut în 2018, iar editura Litera a publicat-o în 2019, din ce am citit, deci este o carte destul de nouă. Cartea prezintă povestea unei fetițe, așa cum reiese încă din titlu, care, într-o noapte friguroasă de iarna a începutului anului 1941, este lăsată de către părinții ei într-o scară de bloc, în sperața că cineva o va găsi și o va salva. Gestul, unul extrem de dureros de altfel, a fost cauzat de faptul că părinții, evrei, au prevăzut ceea ce urma să se întâmple în țară și au judecat acțiunea ca pe singura modalitate de a încerca să salveze fetița, pe Natalia.
Natalia a fost adoptată de o familie care a iubit-o ca pe lumina ochilor. Părinții adoptivi, Anton și Despina, i-au oferit protecție, dragostea și atenția lor, accesul la educație, oportunitatea de a învăța să cânte la pian și de a crește într-o familie de rang înalt. Cartea prezintă parcursul vieții Nataliei și a familiei adoptive în Bucureștiul secolului al XX-lea raportat la evenimentele istorice despre care prea puțin se discută la școală.
Pe lângă emoționanta poveste de viață a Nataliei, autoarea aduce în centru contextul istoric: cel De-Al Doilea Război Mondial și perioada postbelică, dar și efectele acestora asupra societății românești așa cum unii dintre noi le știu doar din poveștile bunicilor. Bunicii și părinții noștri ne-au povestit o fărâmă din viețile lor de atunci, aspecte ale societății de precum statul la coadă pentru alimente și nu numai, accesul redus la informații și chiar mai mult, propaganda; știm că libertatea era limitată și că pereții aveau urechi, iar miliția era cea mai mare frică a unui cetățean.
Ce nu prea se știe, cel puțin eu nu am discutat cu nimeni despre asta, este cum oamenilor le-au fost confiscate locuințele, afacerile de familie și chiar și dorința de a mai trăi. Nu îmi amintesc să fi discutat la școală mai profund motivul pentru care Carol al II-lea a abdicat de fapt, urmând ca soarta României să stea în mâinilie generalului Antonescu și nici de ce regele Mihai a fost nevoit să abdice în urma încheierii războiului, după o foarte scurtă încoronare. Nu am discutat prea mult nici despre ce și cum trăiau oamenii, eventual puțin despre aspectele economice. Așa că, Fetița pe care au lăsat-o în urmă, mi-a adus o mână de informații noi. Manualele de istorie sunt concentrate prea mult pe domnitori, bătălii și ani, și mai puțin pe efecte aupra societății, culturii șamd. Pentru cine este suficient de norocos să aibă parte de profesori dedicați, e posibil ca, spre final de liceu, să poată face legătura dintre materii și să înțeleagă o anumită perioadă istorică. Eu îi mulțumesc pentru asta profesorului de română din liceu.
Cartea asta mi-a confirmat un lucru: ne cunoaștem prea puțin istoria.
Pentru mine, Fetița pe care au lăsat-o în urmă a fost o supriză plăcută și țin să o recomand dacă îți place să citești ficțiune istorică. E posibil să nu fii la fel de impresionat ca mine, dar sunt sigură că o să îți placă.
În plus, modul de narare și desfășurarea acțiunii te vor menține interesat și tind să cred că nu vei lăsa cartea ușor din mână. Autoarea a reușit să transmită emoție folosindu-se de pasaje descriptive frumos conturate, imagini vizuale și conflicte interioare ale personajelor. Modul în care narațiunea la persoana a III-a a fost pusă în pagină de către autoare oferă omniprezență, iar relatarea evenimentelor istorice și a trăirilor personajelor împreună cu prezența dialogului contribuie la crearea unui impact asupra celui ce citește.
Dacă ar fi să îți dau, pe scurt, cinci motive pentru care să citești cartea, m-aș rezuma la:
- Acțiunea te va capta și o vei citi repede.
- Evenimentele sunt relatate în ordine logică și cronologică, ceea ce face experința cititului mai ușoară și relaxantă.
- Imaginilie artistice te vor determina să simți că te uiți la un film interesant despre Bucureștiul din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
- Cartea este bazată pe o poveste reală, ceea ce, cred eu, te va motiva mai mult să o citești.
- "Lecția de istorie" te va determina să dorești să afli mai multe despre trecutul românilor și despre ce a condus la prezent.
Concluzia este că, pentru mine, romanul a fost o gură de aer proaspăt, scris într-un stil romantic, captivant, plin de emoție, dar nu siropos și nici previzibil, care mi-a adus și noi cunoștințe despre neamul românesc. O lectură pe cinste. :)
Poți comanda cartea de pe site-ul editurii Litera sau din librăriile online.
Pe mine mă găsești pe Instagram @citibila unde sunt activă zilnic și unde te astept să vorbim despre cărți. Pe data viitoare!
