Khaled Hosseni, despre viața afgană și dragostea frățească - Vânătorii de zmeie

Cum de mă citea așa de ușor, ca pe o carte deshisă, când de cele mai multe ori eu habar-n-aveam ce coace el în mintea lui? Eu eram cel care mergea la școală, care știa să scrie și să citească. Eu eram cel deștept. Hassan nu știa nici abecedarul, dar mă citea pe mine. Perfect.

Ce mai e și bookstagramul ăsta, domnule! Multe dintre cărțile pe care le-am achiziționat la începutul contului de instagram @citibila au fost alese pe baza a ceea ce vedem promovat pe platformă. Nu de puține ori am cumpărat cărți destul de slabe, dar nu-i așa, altfel nu le-am aprecia pe acelea bune, și, oricum, există cititori pentru orice carte.

Vânătorii de zmeie a fost, totuși, una dintre cărțile care se pupă cu gusturile mele în materie de lectură și a fost deci, rezultatul pozitiv al marketingului de pe bookstagram (așa nu îmi place termenul ăsta!).

Cred că a fost prima mea întâlnire cu un autor afgan, iar experiența a fost una cel puțin plăcută.

Romanul Vânătorii de zmeie a apărut la începutul anilor 2000 și a fost un succes atât de mare încât autorul a renunțat la cariera lui de doctor pentru a se dedica exclusiv scrisului.

Despre ce este cartea

Hosseni prezintă o poveste de dragoste frățească cu accentul pus pe loialitate și sacrificiu, maturitate și imaturitate, curaj și frică, dintre Amir și Hassan. Amir este fiul unui păștun înstărit, Baba, așa cum iși numește el tatăl, care îi oferă luxul de a trăi într-o casă mare și de a nu duce lipsă de nimic. La polul opus, Hassan este fiul lui Ali, cel mai bun pritenen al lui Baba, iar împreună cu Amir duce mai departe legătura de-o viață dintre cele două generații.

Romanul îl are în centru pe Amir și evoluția sa, raportată, în primul rând, la dorința de a-și mulțumi și impresiona tatăl, dar mai ales de a se apropia de acesta. Desfășurată într-un context politic dezechilibrat, acțiunea începe în Asia, fiind continuată pe pământ american, pe parcursul mai multor ani; practic, de când băieții sunt doar niște copii, până la maturitate, lucru care mie mi-a plăcut foarte mult.

Prietenia dintre Amir și Hassan

Deși copiii par să continue legătura care a existat între tații lor, ceva este diferit. Autorul ni-l prezintă pe Hassan atât ca prieten al lui Amir, dar în primul rând ca servitor al lui, un suflet supus, muncitor și loial. Hassan dă dovadă de curaj și își apără prietenul și stăpânul ori de câte ori este nevoie și chiar câștigă pentru el la vânătoarea de zmeie (obicei specific comunității afgane). Amir nu face niciodată același lucru pentru prietenul său, ba chiar irosește unica șansă de a-și salva prietenul de la o nenorocire. Frustrat din cauza propriului gest, Amir recurge la gestul extrem de a-și îndepărta prietenul, fiindcă simpla lui prezență îi amintea de lașitatea de care dăduse dovadă și astfel povestea ia cu totul o altă întorsătură..

Amir ajunge la maturitate, adăugând în bagajul vieții experiențe de tot felul, emigrarea în SUA, integrarea în noua societate, studiile și căsătoria, și abia după 20 de ani decide să își ajute prietenul din copilărie, și mai ales să se ajute pe el însuși. Nevoit să își înfrunte dușmanul, cel care îi schimbase viața lui Hassan, Amir este din nou salvat, dar istoria se schimbă, iar noul salvator nu mai este Hassan, ci fiul acestuia.

Romanul este unul complex din punctul meu de vedere: este intrigant, are suspans, construiește personaje în mod magistral, împletește cuvinte și se instalează treptat în sufletul cititorului. Khaled Hosseni a debudat, indubitabil, cu o poveste care aduce la cunoaștere tradiții și cultura afgană, aspectele ei religioase și politice, dar mai ales pe cele ale societății atât de blestemate de regimul taliban.

Pentru mine a fost o gură de aer proaspăt, o carte cu o contribuție majoră din punct de vedere al culturii generale. Am fost atât tristă, îndurerată, nervoasă, cât și fericită și impresionată când am termiant cartea.

Se apropie toamna și, deși eu am citit cartea vara asta, o văd mai potrivită pentru serile reci și întunecate de toamnă sau de iarnă, când te cuibărești alături de o cană de ceai aromat, la lumina veiozei, în lumea lui Hosseni.

Vânătorii de zmeie este una dintre cele mai bune cărți citite de mine.

Pe mine mă găsești pe Instagram @citibila unde sunt activă zilnic și unde te astept să vorbim despre cărți. Pe data viitoare!