Un thriller captivant, Liliacul de Jo Nesbø | Recenzie
Timp de citire: 5 minute
Liliacul este primul volum din îndrăgita serie Harry Hole scrisă de scriitorul norvegian Jo Nesbø apărut la noi la Editura Trei. Cartea este o lectură potrivită pentru un seară de vineri alături de băutura preferată. Te va captiva, te va intriga, te va face să citești activ, să îți pui întrebări și să nu o mai lași din mână.
Cine este Jo Nesbø ?
Jo Nesbø este un foarte cunoscut scriitor, muzician și economist norvegian care are la activ cărți polițiste iubite de cititori din lumea întreagă. Cea mai cunoscută serie scrisă de el fiind seria Harry Hole, ale cărei cărți, se găsesc, în mare parte, traduse și la noi, la editura Trei.
Cum am ajuns să citesc cartea?
Îmi doream de mult să îl citesc pe Jo Nesbø , mai ales pentru faptul că, locuind în Norvegia, văd foarte des cărțile lui promovate și expuse pe rafturile din librăriile norvegiene. Este un autor atât de lăudat, de iubit și de respectat, iar faptul că scrie romane polițiste, gen pe care eu îl îndrăgesc, cu atât mai mult curiozitatea mea a devenit mai mare. Am primit la finele anului 2019 Knife, la momentul acela cel mai nou volum din seria Harry Hole, și abia când mi-am dat seama că am de a face cu o serie, am decis să încep cu primul volum, Liliacul. Am cumpărat cartea și abia acum, după un an, am citit-o. Câteodată, după o săptămână solicitantă, spre finalul ei îmi doresc să pun mâna pe o carte care să mă captiveze și alături de care să îmi petrec o seară de vineri și restul weekend-ului. Aceasta a fost o carte pe care am citit-o pe nerăsuflate, cum se zice. Nu am luat notite, nu am reflectat, pur si simplu m-am lăsat purtată de acțiune și am trăit alături de personaje, în căutarea răufăcătorului. :D
Despre ce este vorba în Liliacul
Harry Hole, un polițist norvegian de la Oslo, este trimis în Sydeny, Australia, să participe la investigația legată de crima unei dudui, vedetă norvegiană, Ingrid, care locuia acolo, deci acțiunea se petrece în Australia. Inițial, iubitul acesteia, Evans White este suspectul principal iar, împreună cu detectivul australian Andrew, Harry descoperă că are de a face cu un criminal în serie. Inevstigațiile încep îndată ce eroul nostru ajunge la destinație, iar autorul are grijă ca romanul să nu fie doar despre o crimă, ci împletește eveninemtele și cu o legătură amoroasă, temporară, deloc siropoasă sau plictisitoare, dintre Harry și roșcata suedeză Birgitta. În acest prim volum se observă cum Jo Nesbø ține la stabilirea caracteristicilor personajului Harry cu care ne vom mai întâlni. Autorul îmbină eventimentele din prezent cu acelea din trecut, astfel reușind să construiască un personaj cât mai real, cu bune și cu rele, un om cu frământări, frici, neajunsuri, frustrări, dependențe și așteptări. Am citit că acest prim volum este considerat a fi foarte bun, dar că ceea ce urmează este și mai bun, ceea ce nu poate decât să mă bucure, pentru că am de gând să citesc toată seria.
Personajele și stilul de scriere
Țin să menționez aceste două aspecte pentru că am ținut cont de ele având în vedere că am citit un prim volum dintr-o serie. Pentru mine este important să știu cu ce fel de personaje pornesc la drum, când decid să continui seria. În acest sens, mi-a plăcut că autorul a insistat pe construcția personajelor și a relațiilor dintre acestea. Deși doar un personaj nominal și nu unul activ , dacă pot spune așa, mi-a atras atenția relația dintre Harry și sora lui, Søs, de care pare atașat în mod deosebit. Apoi, mi-a plăcut că am întâlnit personaje care, cu ușurință, se pot transpune în oamenii reali, cu care oricare dintre noi poate interacționa. Cartea este scrisă la persoana a III-a, iar pentru mine, după Zece negri mititei (despre care o să scriu, promit), a fost cel mai bun roman polițist. De ce? Pentru că m-a făcut să mă simt de acolo, am participat activ la acțiune și m-a provocat să îmi imaginez și alte scenarii. Deși la un moment dat acțiunea este statică, suspansul crește, iar dorința de a afla care este deznodământul se mărește și ea.
Ce mi-a plăcut
Pe lângă cele deja menționate, mi-a mai plăcut faptul că autorul folosește ca noțiuni spațiale locuri care chiar există în realitate. Așa că, pentru mine, atunci când voi merge într-un anumit loc din Oslo, mă voi gândi automat la Harry Hole. Nu știu dacă asta e o tehnică cu nu știu ce scop, dar e clar că pe mine mă va duce cu gândul la carte. În plus, mi-a plăcut faptul că nu am reușit să ghicesc cine este criminalul, mi-a plăcut că nu a fost previzibil și desfășurarea evenimentelor nu mi s-a părut absolut deloc trasă de păr, ca în alte romane polițiste, precum Femeia de la fereastră, care pentru mine a fost o pierdere de timp.
Cine ar trebui să citească Liliacul
Categoric pentru iubitorii romanelor polițiste, dar și pentru aceia care caută o inițiere în nordic crime. Eu o consider o lectură potrivită pentru serile de weekend în care vrei să citești ore bune o carte care să te captiveze, ori potrivită pentru zilele de sărbătoare în care scopul nu e să legumești la soare și atât. În Norvegia, de Paști este deja o tradiție să citești romane polițiste sau thrillere, ceva ce norvegienii numesc påskekrim (se citește "posche crim") iar cărțile lui Jo Nesbø sunt cele mai recomandate.
Alte cărți din seria Harry Hole
Cele traduse la noi pot fi găsite la Editura Trei.
Concluzie
Fără să mai reiau motivele pentru care mi-a plăcut cartea (mi-e frică să nu dau spoilere), Liliacul mi-a plăcut foarte mult, m-a intrigat și mi-a pus roțiele în mișcare. Cel mai important, m-a determinat să îmi doresc să citesc și următorul volum într-un viitor cât mai apropiat.
Dacă ai citit cartea, scrie-mi ca să împărtășim impresii.
Pe mine mă găsești pe Instagram @citibila unde sunt activă zilnic și unde te astept să vorbim despre cărți. Dacă vrei să îmi scrii poți să îmi trimiți un e-mail la contact.citibila@gmail.com .
Pe data viitoare!
