Cum e viața după moarte | Minus infinit, Renert Dusout

Fiecare om e o petrecere. Cu zâmbetele și dezastrele sale.

Minus infinit a ajuns la mine după ce am câștigat-o la un concurs pe instagram, deci este o carte primită și îi mulțumesc din nou Andreei pentru ea.

Am vazut-o și revăzut-o prin iarnă peste tot pe platforma asta și mi-a atras atenția. Sincer, nu suficient de mult încât să o cumpăr. Când am aflat însă că autorul este, de fapt, român, mi-am zis că trebuie să o încerc. Am studiat limba și literatura română cu mare interes pe tot parcursul anilor de școală, dar nu pot să nu îmi amintesc de orele în care eram puși să scriem un eseu despre subiectul X. Îmi amintesc de două colege foarte talentate, care ar fi putut deveni scriitotoare, care aveau un stil aparte. Dacă noi, restul clasei umpleam pagina de metafore și figuri de stil siropoase și pompoase, ele scriau superior nouă. Spun asta pentru că modul în care aceasta carte este scrisă la asta m-a dus cu gândul. Deci e scrisă bine, atât cât pot aprecia eu, un om fără studii superioare în literatură.

Despre carte

Spuneam deci că e scrisă bine, dar (există un dar) subiectul nu a fost pe gustul meu, deși apreciez imaginația autorului și faptul tema morții este abordată diferit. Minus infinit prezintă povestea a mai multor personaje care au murit în perioade diferite, al căror numitor comun este barul în care se desfășoară trecerea lor în moarte. Pe parcursul acțiunii, personajele ajung să fie numite în funcție de băutura pe care o consumă, din cauză că uită treptat cine sunt și cum fost viața lor, eventual cum au murit. Scopul lor, din câte am perceput eu, este să afle ce se va întâmpla după acele opt ore pe care le primesc în trecerea în moarte și ce se va întâmpla după. Finalul mi s-a părut interesant, prin prisma unui curs al vieții, aici al morții, pentru că barmanul de la începutul cărții va fi înlocuit. Nu vreau să spun cum și de ce pentru că aș dezvălui totul.

Cum am preceput cartea

Cred că ar trebui să menționez că această carte are 152 de pagini, iar eu am citit-o în 6 zile. Concluzia? Am simțit că mă forțez să o citesc și o să îți spun și de ce.

Am perceput acțiunea ca buimacă- nu găsesc un termen mai potrivit- și, dacă asta a fost intenția, înțeleg și de ce. Mori, te trezești într-un bar, afli că de fapt ai murit, bei și faci tot felul de lucruri ca să înțelegi ce ți se va întâmpla. Oamenii fac asta și fără să moară. Haosul se înstalează când panica este prezentă. Cu toții o știm. Însă, personal, nu sunt atrasă de genul acesta de ficțiune, și aici nu mă rezum doar la cărți. Un alt motiv pentru care am simțit că m-am forțat să citesc cartea este insăși tema morții. Aici sunt extrem de subiectivă și nu aș vrea să te influențez; dar scriu aici despre părerea mea despre carte și de asta menționez și acest lucru. Personal, percep moartea ca un lucru îngrozitor. Da, știu, face parte din viață, dar eu cred că ar fi bine să discut cu cineva care să mă ajute să o accept. Sufăr nespus când pierd pe cineva și am stări nu foarte plăcute când mă gândesc la propria-mi dispariție. Deci, din pricina asta, nu a fost tocmai o lectură delicioasă pentru mine. Repet, sunt foarte subiectivă!

Pe de altă parte, așa cum am spus și la început, mi-a plăcut cum este scrisă, mai puțin repetiția cuvântului futil. Știu, este mai fancy, l-am mai întâlnit în scrierea contemporană, dar parcă tot inutil/neserios/lipsit de valoare sună mai bine; cel puțin nu repetat atât de des intr-o carte atât de scurtă ca număr de pagini.

Am apreciat firul narativ și faptul că naratorul principal, este chiar personajul Gin, cu care vei vedea ce se va întâmpla la final. Mi-au plăcut dialogurile, și faptul că, la un moment dat, în urma unui dialog, fiecare personaj și-a narat percepția despre interlocutor.

Ca să nu mă mai lungesc, trecând peste preferințele personale în materie de ficțiune, cartea este interesantă și scrisă într-o manieră diferită de ceea e mă așteptam eu- este un compliment. :)

Pe mine mă găsești pe Instagram @citibila unde sunt activă zilnic și unde te astept să vorbim despre cărți. Pe data viitoare!