Omul în căutarea sensului vieții | Răspunsul lui Viktor E. Frankl

Omul în căutarea sensului vieții mi-a atras atenția încă de mult și am rămas cu propunrea de a o citi. Așteptările mele se limitau la o lectură de non-ficțiune, puțin filosofică, ușor de citit, din care să notez multe citate motivaționale, așa cum procedez în cazul majorității cărților de non-ficțiune pe care le citesc. În cazul de față a fost puțin altfel.

Despre autor

Viktor E. Frankl a fast un psihiatru, "părintele logoterapiei" care a trecut prin experiența lagărelor naziste scrie în această carte despre valoarea sensului pe care o are viața. În prefață veți găsi scris clar scopul cărții și ce se intenționeaza a-l învăța pe cititor:

El (cititorul) învață ce face o ființă umană atunci când realizează dintr-o dată că "nu mai are nimic de pierdut în afară de această viață ridicol de despuiată."

Omul în cătuarea sensului vieții este cartea care l-a consacrat pe autor și în care el a exprimat principiile logoterapiei pe care le-a analizat la rece în timpul petrecut în lagărele de concentrare.

Ce trebuie să știi despre carte

Cartea Omul în căutarea sensului vieții prezintă în prima parte experiența lagarului de concentrare a autorului. Inițial am fost dusă cu gândul la Tatuatorul de la Auschwitz și la celelalte cărți și filme cu aceeași temă. A devenit însă interesantă când autorul a intervenit analizând întâmplările și comportamentul oamenilor din perspectiva profesiei lui. Am găsit destule idei care m-au surprins, dar recunosc că, nu de multe ori, aveam tendința să renunț la a citi cartea, în sensul că experiența lecturii a fost diferită: mi s-a părut interesantă și dureroasă, apoi mi s-a părut repetitivă și cu idei mult prea lungite, după care iar mi se părea interesantă, însă greoaie și tot așa. E o carte foarte bună, însă eu nu am dispus de răbdarea necesară.

O idee care mi-a rămas impregntată în gând este următoarea:

Ceea ce contează cu adevărat este nu ceea ce așteptăm noi de la viață, ci mai degrabă ceea ce viața așteaptă de la noi. Trebuie să încetăm a ne mai întreba care este sensul vieții, în schimb, să ne gândim că noi înșine eram întrebați asta de către viață- zi de zi și ceas de ceas. Răspunsul nostru trebuia să constea nu în pălăvrăgeală și meditație, ci în acțiune.

Mai las una:

Suferința face parte din viață și este de nedezrădăcinat din ea, precum soarta și moartea. Fără suferință și moarte, viața omului nu este întreagă.

Partea a doua se concentrează pe Logoterapia pe scurt. Aici am aflat foarte multe lucruri noi și aceasta este partea tehnică, să spunem, a cărții. Ideile sunt foarte interesante, iar dacă sunt citite cu răbdare și atenție, vor rămâne în mintea cititorului. Dacă mă întrebi pe mine, din nou o să spun că a fost greoaie. Nu văd neapărat cartea destinată oricui. Ești interesat de psihologie, de cum funcționează creierul raportat la situațiile în care este pus, ori de explicații de domeniu, atunci citește-o. Dacă nu ești, vei trece probabil repejor prin ea, te vei opri asupra acelor idei pe care le înțelegi și care te interesează și vei rămâne cu atât.

Concluzia

Ce am învățat însă din Omul în căutarea sensului vieții este faptul că sensul vieții se poate găsi în trei moduri: (1) creând sau înfăptuind ceva; (2) experimentând ceva sau cunoscând pe cineva; (3) prin atitudinea pe care o avem în fața unei suferințe inevitaible.

Văd cartea ca pe o lectură obligatorie, la un momentdat, pentru aproape oricine. Cred că momentul cel mai potrvit e să o citești atunci când îți pui prea multe întrebări și nu esti prea în regulă cu tine, dar repet, necesită răbdare. Personal, nu pot sa afirm că mi-a adus multe lucruri noi, în afară de multitudinea de termeni pe care nu i-am reținut, dar cele câteva idei pe care le-am menționat și pe care le-am notat mi s-au părut esențiale. Am de gând să recitesc cartea peste câțiva ani.

Poți comanda cartea de pe site-ul editurii Vellant sau din librăriile online. 

Pe mine mă găsești pe Instragram @citibila unde sunt activă zilnic și unde te astept să vorbim despre cărți. Pe data viitoare!