Niciodată nu e prea târziu să fii fericit | Tentația de a fi fericit

Ceea suntem dispare odată cu corpul, însă ceea ce am fost se păstrează în cei dragi.

Văzuseum cartea pe platforma "bookstagramerilor" și mi-a atras atenția titlul. Apoi am citit despre ce este de fapt, am citit impresii despre ea și am sfârșit prin a o adăuga în coșul de cumpărături.

Am citit-o după ce deja lecturasem Omul în căutarea sensului vieții, într-o perioadă în care moralul meu era puțin dezechilibrat. Asta nu pentru că s-a întâmplat ceva, ci pentru că petrecusem deja prea mult timp în casă și începeam chiar să aprofundez tema morții, care este sensul vieții, sentimentul pierderii celor dragi, dar și al propriei vieți șamd. Mă gândeam prea mult la viața în sine și la cum ar trebui trăită, realizam greșelile mele de zi cu zi, și mă concentram mai puțin la prezent și pe bucuria pe care el continua să o aducă. Totuși, Tentația de a fi fericit nu m-a deprimat, din contra, m-a ținut cu zâmbetul pe buze și m-a "trezit" la realitate.

Despre autor știu să vă spun atât cât relatează și o simplă căutare pe google: un fost avocat care locuiește în Napoli, care și-a urmat visul de a deveni scriitor și al cărui roman, Tentația de a fi fericit, a devenit bestseller în Italia. Cartea este pentru mine, prima citita de la acest autor, deși am de gând să citesc și Mâine poate am să rămân.

Ce trebuie să știi despre carte

Romanul Tentația de a fi fericit îl are în centru pe personajul Cesare Annunziata, un bărbat de aproape 80 de ani, văduv, cu o fiică destul de distantă și adulteră, un fiu gay (idee cu care învață să se obișnuiască surprinzător de bine) și o iubită prostituată. Îți imaginezi cât de picantă e viața lui! Ei, îți spun că te înșeli. De regulă, zilele trec fără să schimbe două vorbe cu copiii lui la telefon, evitând contactul cu vecinii care îl enervează, mai puțin bunul lui prieten Marino; făcând cumpărături în alt cartier, tocmai ca să nu fie nevoit să interacționeze cu vreun cunoscut, cât despre relația cu iubita lui, lucrurile se "așază" spre final. Povestea lui se schimbă când Cesare are o nouă vecină: pe Emma, o tânără căsătorită cu un bărbat care o abuzează și care ajunge să își petreacă din timpul liber cu Cesare. Dacă ai citit cartea știi de ce Emma este atât de specială pentru Cesare, iar dacă nu, vei afla. Îi aduce aminte de o femeie, nu spun care.

Mă numesc Cesare Annunziata, am șaptezeci și șapte de ani și timp de șaptezeci și doi de ani și o sută unsprezece zilce mi-am aruncat viața la gunoi. Apoi am înțeles că a venit vremea să folosesc considerația câștigată pentru a începe să mă bucur de viață.

Mărturisesc că am citit cartea pe muzică italienească. Am găsit un playlist pe Spotify (Best of Italian Music) și, pe sunete de balalaică care de regulă m-ar duce cu gândul la Veneția, m-am lăsat purtată prin cotidianul lui Cesare și cucerită de felul lui de a fi: pe cât de sarcastic, pe atât de simpatic. Recunosc, cartea m-a găsit cu zâmbetul pe buze, uneori chiar lăcrimând, alteori nostalgică sau în stare de contemplare. Am apreciat maniera în care este scrisă: la persoana I, cu note de umor, multă ironie, exact ca un bătrân morocănos dar simpatic.

Cert este că mi s-a dat o lecție, iar de asta o apreciez și mai mult. (Îmi place când învăț lecții de viață din cărți.) Trăiește viața la potențialul ei cel mai înalt, nu rata trenul care trece prin gară, pentru e posibil ca altul să nu mai sosească; nu te feri să spui ceea ce simți și acceptă lucrurile pe care le-ai făcut. Nu îți fie teamă să recunoști că ai greșit față de ceilalți și nu aștepta să repari greșeala. Nu fi orgolios și individualist și nu lăsa ca viața să zacă ascunsă într-o "debara plină cu amintiri"; și poate cel mai important, petrece cât mai mult timp alături de cei dragi deoarece "credem că nu avem nevoie de nimeni până când ne dăm seama că nu mai avem pe nimeni".

Nu mi-am notat neapărat aspecte care mi-au plăcut sau care nu mi-au plăcut. Am lăsat lectura să curgă natural și m-am bucurat de fiecare paragraf. I-am dat 4 stele; cred mi-ar fi plăcut să știu mai multe. Mi-ar fi plăcut o continuare. E o lectură foarte ușoară, iar dacă ai timp, în două-trei seri o dai gata. Repet, mi-a dat o lecție despre timp și viață iar asta mi-a plăcut cel mai mult. Concluzia este că o recomand din suflet.

Dacă ai citit cartea, aștept impresiile tale cu interes, iar dacă nu, sper că ți-am trezit curiozitatea.

Poți comanda cartea de pe site-ul editurii Humanitas sau din librăriile online. 

Pe mine mă găsești pe Instragram @citibila unde sunt activă zilnic și unde te astept să vorbim despre cărți. Pe data viitoare!